Eu nu înţeleg moartea. Cineva trebuie să mi-o explice. Acum omul este lângă tine, iar mâine este fără suflare, cu ochii închişi. Cum se poate întâmpla asta? Să dispară pur şi simplu. Să te bucuri de prezenţa lui, iar dintr-odată să moară. Să vezi cum spiritul iese din el. Atât de abstract. Şi mă refer şi la animale, insecte, plante chiar. Dar la om este cel mai tragic. Să-ţi faci planuri pe mâine, dar să mori. Tragiiiiiic. 

"Adolescentul" de F. Dostoievski

*Am decis să mă reapuc de făcutul unor mici review-uri ale cărţilor şi scrierea citatelor.
O carte minunată, interesantă, dar cam greu de dus la bun sfârşit. Este groasă, unele pasaje sunt obositoare şi sari peste ele. Necesită traspunerea totală a cititorului pentru a înţelege mersul lucrurilor: multe acţiuni consecutive care pot să creeze confuzie. Oricum o recomand, Dostoievski este un scriitor care trebuie citit obligatoriu, şi nu am de gând să mă opresc doar la o carte.

• Nu merită să acorzi atenţie oricărui fleac - este o regulă minunată.
• Viaţa fiecărei femei, orice ar spune ea, este o căutare veşnică a celui căruia sa i se supună.
• Ar fi păcat dacă în finalul vieţii o să-ţi spui : " Ştiu tot, dar nimic bun".
• Acum, cei mai buni oameni sunt toţi nebuni. O duc bine numai mediocrii şi cei lipsiţi de talent.
• Banii sunt singura cale prin care o nulitate poate ajunge pe primul loc.
• Arta - poezia vieţii.
• Important este să ai caracter; priceprea, abilitatea, cunoaşterea vor veni de la sine.

etc.

Prea târziu

Sunt oameni proşti pe lumea aceasta, care se cred superiori. Da, dacă te crezi superiora altora, eşti prost. Nu gândeşti limpede, ci făţarnic, lacom şi egoist. Nu vezi lumea din jur, însă ea te vede; în faţa ta pare prietenoasă, dar pe la spate te judecă. Şi nu o poţi acuza, fiindcă are tot dreptul. Cineva ar vrea să-ţi deschidă ochii, dar tu ai veni cu expresii de genul "Cine eşti tu să-mi spui ce să fac?", "Eşti mama cumva?", "Uită-te la tine", "Nimeni n-are dreptul să mă judece". Va veni însă un moment dat când tu însăţi îţi vei da seama de erorile din trecut. Dar e prea târziu, prea târziu...

Siguranţă

Nu ştiu ce gândeşte. Vreau să ştiu. Intuiesc, dar niciodată nu poţi fi sigură. De fapt, există siguranţă în orice? Nu. Doar în lucrurile palpabile, înfăptuite. Altfel, orice se poate întâmpla. Aş vrea să citesc gândurile, aş vrea doar eu să pot face asta, nu toţi..., ar fi un haos, dacă ar putea toţi. Vreau ca o persoană care vorbeşte cu mine să-mi spună totodată şi ce simte, nu doar ce gândeşte. Aş fi mai sigură de unele lucruri, aş avea o ordine în mintea mea, în gândurile circulatorii. Câte îmi lipsesc...

Sunt perioade în viaţa noastră cînd avem nevoie de o pauză. Nu ne recunoaştem, ne întrebăm ce se întîmplă cu noi, ce s-a schimbat, de cînd şi de ce. Ne gîndim că poate a fost un lucru, mistic, care te-a influenţat spre o schimbare. De fapt, totul este în firea umană. Omul este într-o continuă schimbare, evoluţie, se întîmplă lucruri şi fără permisiunea lui. Îmbătrînim, vrem? Nu, desigur, şi cred că nu sunt singura care şi-a zis că vrea să moară tânără, fără a trece prin anii durerii, chinuielii, milei şi singurătăţii. Cînd spun tînără, nu mă refer la 20 de ani, ci la vîrsta în care mai poţi munci şi nu eşti o povară.

Cer roşiatic

  Cînd cerul se aprinde şi vrei să evadezi. Să te cufunzi în marea roşiatică, să te îneci în galaxii şi să-ţi prinzi stele în păr. Ai vrea, atunci cînd eşti copleşită de probleme, să faci asta. Însă simplul gînd că ai putea muri, că nu ştii care este destinaţia finală, îţi dă fiori. Nu ştii ce se va întîmpla mîine, nu ştii unde vei fi: aici, sau acolo..., în cerul roşiatic. Ploaia îţi limpezeşte gîndurile, aerul curat îţi purifică creierul şi conştientizezi că, printre miile de lucruri fără rost, care ţi se par rutină zilnică, jumătate sunt lucruri frumoase, ce te fac fericit/ă.
  Mi se pare că nu dau atenţia cuvenită cărţilor, dar, de asemenea, ştiu că asta e din cauza faptului că am avut examene şi că poate mi-am dorit două săptămîni de izolare faţă de cărţi. Cărţile cultivă în noi ceea ce nimeni nu poate: nici profesorul, nici mama, nici tata, nici tu însuti / însăti. Mi-am promis că vara asta voi repeta tot materialul studiat pînă acum la şcoală. Notele de la examen nu mă vor speria, mă aştept la orice, ştiu că se copiază, că TOŢI copiază, şi, fără să ceri, ţi se "aduce". Urăsc asta, şi ar fi bine să pună şi un jandarm, dacă vor continua să copieze şi să ia note bune toţi "deştepţii".

Leapşă

1.Sa incepem cu ceva simplu . Revista preferata . Argumentaţi.
Hm, nu am o revistă preferată. Cîteodată mai cumpăr cîte una; am cîteva reviste "Bravo" , "Nordstrom" şi "Allure Magazine".2.Culoarea preferata .
Albastru şi violet pal.
3.Serialul preferat .
Nu privesc seriale.
4.Emisiunea preferata .
Happy Hour, Românii au talent şi Vocea României
5.Cartea preferata .
"Lorelei" (acum :D)
6.Cantecul preferat .
Acum - "Mirrors" de Justin Timberlake
7.Filmul preferat .
"The breakfast club" şi "The perks of being a wallflower"
8.Blogul preferat .
Nu am unul preferat, citesc mai multe.
9.Cantaretul preferat .
Multi cintareti.

10 .Tara preferata .
Moldova :)

Nu-ţi place de cel care place tuturor. Poate fi urît de toţi, dacă-ţi place, îţi place. Zîmbetul lui e cel mai frumos, glumele lui sunt cele mai interesante, ochii lui sunt cei mai pătrunzători... pentru tine. Glasul şi privirea lui te cheamă la îmbrăţişări contopitoare. Dar nu..., multe te despart, mări, oceane, chiar şi hotare, oameni, galaxii... Ai vrea să fie ceva, un impuls, care să schimbe totul, să transforme vidul în nevid, negrul în alb, izolarea în apropiere. Toate distanţele care vă despart să se stingă, să fie doar litere rămase pe buzele tale.