Cînd cerul se aprinde şi vrei să evadezi. Să te cufunzi în marea roşiatică, să te îneci în galaxii şi să-ţi prinzi stele în păr. Ai vrea, atunci cînd eşti copleşită de probleme, să faci asta. Însă simplul gînd că ai putea muri, că nu ştii care este destinaţia finală, îţi dă fiori. Nu ştii ce se va întîmpla mîine, nu ştii unde vei fi: aici, sau acolo..., în cerul roşiatic. Ploaia îţi limpezeşte gîndurile, aerul curat îţi purifică creierul şi conştientizezi că, printre miile de lucruri fără rost, care ţi se par rutină zilnică, jumătate sunt lucruri frumoase, ce te fac fericit/ă.Mi se pare că nu dau atenţia cuvenită cărţilor, dar, de asemenea, ştiu că asta e din cauza faptului că am avut examene şi că poate mi-am dorit două săptămîni de izolare faţă de cărţi. Cărţile cultivă în noi ceea ce nimeni nu poate: nici profesorul, nici mama, nici tata, nici tu însuti / însăti. Mi-am promis că vara asta voi repeta tot materialul studiat pînă acum la şcoală. Notele de la examen nu mă vor speria, mă aştept la orice, ştiu că se copiază, că TOŢI copiază, şi, fără să ceri, ţi se "aduce". Urăsc asta, şi ar fi bine să pună şi un jandarm, dacă vor continua să copieze şi să ia note bune toţi "deştepţii".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu